Folosirea tehnologiilor pe scară largă
implică un grad de civilizaţie, iar în cadrul procesului instructiv-educativ
duce la formarea unei atitudini active şi responsabile. Avantajele utilizării
noilor tehnologii în educaţie sunt multiple. Pot fi enumerate: reducerea
consumului de timp, posibilitatea adaptării programelor personale de educaţie,
posibilitatea acomodării rapide cu schimbările şi noile cunoştinţe din diverse
domenii, posibilităţi extinse de educaţie interdisciplinară şi nu în ultimul
rând reducerea esenţială a costurilor educaţiei continue.
Educaţia la
distanţă este o realitate complexă, impusă de evoluţia societăţii, motiv pentru
care este definită din perspective diferite de către diverşi autori, fără ca
acestea să se excludă reciproc. Educaţia la distanţă are deja o lungă tradiţie
şi coexistă în paralel cu învăţământul tradiţional.
Dacă învăţământul
tradiţional se desfăşoară primordial sub forma contactului direct dintre
profesor şi elevi (studenţi), educaţia la distanţă este caracterizată prin
diminuarea semnificativă a contactului "faţă în faţă" între profesor
şi cursanţi. Cursantul integrat într-un program de educaţie la distanţă îşi
poate alege timpul şi locul de studiu; de asemenea, el va putea studia urmând
un ritm propriu, fiind permanent îndrumat şi primind asistenţă din partea instructorilor/tutorilor.
Aceste caracteristici fac ca educaţia la distanţă să fie cea mai accesibila
formă de învăţare pentru acele persoane care, din diferite motive, nu pot sau
nu vor să urmeze o forma de educaţie tradiţională. Educaţia la distanţă
apelează la diferite modalităţi sau tehnologii (corespondenţă/ tipărituri,
audio, video, reţele de calculatoare) de furnizare a instrucţiei, ce presupune
depărtarea fizică a actorilor educaţiei (instructorcursant), care resimt acest
proces ca o experienţă specifică de predare-învăţare, încercându-se suplinirea
absenţei fizice cu o serie de strategii de încurajare a interacţiunii dintre
instructor - cursant, cursant - cursant, cursant – conţinut.
Proiectele de
educaţie la distanţă au fost perfectate şi rafinate în decursul mai multor ani,
cu multe beneficii pentru cursanţi. În funcţie de modalitatea de transmitere a
informaţiilor către cursant, pot fi enumerate mai multe tipuri de educaţie la
distanţă:
a. Educaţia prin corespondenţă rămâne o modalitate de instruire
viabilă acolo unde nu sunt încă dezvoltate infrastructurile necesare unei
abordări moderne şi mai eficiente. Cursurile tipărite şi serviciile poştale au
reprezentat baza de la care au evoluat toate celelalte sisteme de furnizare la
distanţă a instrucţiei. Odată cu apariţia şi folosirea în masă a noilor
tehnologii ale
informaţiei şi comunicării, livrarea
informaţiilor poate fi făcută şi în format electronic (dischete, CD-ROM sau
direct prin e-mail), ceea ce conduce la reducerea costurilor, a personalului şi
spaţiilor de depozitare.
b. Educaţia prin radio a avut o popularitate mai scăzută,
fiind folosită odată cu dezvoltarea extraordinară a acestui nou purtător de informaţie
şi dizolvându-se în celelalte funcţii ale comunicării prin mass-media:
promovarea culturii, informarea, socializarea şi chiar divertismentul.
c. Educaţia prin televiziune se menţine ca o alternativă pedagogică
ce beneficiază de avantajul familiarităţii şi este implementată prin emisiuni
TV cu caracter educaţional general sau, ca formă alternativă de învăţământ,
prin emisiunile proiectate şi realizate în funcţie de programe de tip şcolar ce
prezintă caracteristici specifice educaţiei la distanţă.
d.
Educaţia prin Internet reprezintă un nou tip de predare-învăţare la distanţă,
care câştigă teren pe zi ce trece datorită amplificării caracterului multimedia
al spaţiului World-Wide Web, în condiţiile unui acces superior la Internet atât
cantitativ (ca număr de persoane) dar mai ales calitativ (ca viteză de transfer)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu