O primă funcţie este
aceea de transmitere a cunoştinţelor şi de dezvoltare a capacităţilor
cognitive ale elevilor. Cu alte cuvinte, rolul pe care îl are şcoală în
transmiterea sistematică a unui ansamblu de cunoştinţe selectate din diferite
domenii, în raport cu capacităţile de învăţare ale elevilor. De asemenea,
această funcţie exprima rolul educaţiei în dezvoltarea capacitatlor
intelectuale ale alevilor, în instrumentarea lor cu modalităţi de învăţare permanentă.
În legătură cu importanţa şi prioritatea uneia sau a alteia, au existat de-a
lungul vremii numeroase controverse care îşi au originea, se parte, în disputa dintre scriitorii Fracnois
Rabelais şi M. de Montaigne. În romanul sau ‘’Gargantua şi Pantagruel’’,
Rabelais susţinea în spiritul enciclopedismuui renascentist, modelul
educaţional al ‘’eruditului’’: rolul principal al educaţiei era acela de a-l
informa pe copil, de a-i transmite un volum cât mai mare de cunoştinţe din
toate domeniile. Montaigne, din contră, susţinea că educaţia trebuie să-i
formeze personalitatea copilului, iar în plan intelectual să-i formeze
spiritul, dorinţa şi capacităţile de cunostere: în locul unui ‘’cap bine
umplut’’ este de preferat un ‘’cap bine format’’. Aceasta dipsută însă nu este
tranşată definitiv nici astăzi.
Ce-a de-a doua funcţie
a educaţiei este funcţia culturală, prin care se descrie rolul pe care
şcoala îl are în transmiterea şi formarea la elevi a unui sistem de valori. La
baza oricărui proces educaţional care vizează formarea personalităţii umane se
află întotdeauna o tabelă de valori, care exprimă concepţia despre om a unei
societății. Funcţia culturală se realizează atât prin procesul de învăţământ,
cât şi prin activităţile extradidactice.
A treia funcţie a educaţiei
este funcţia de socializare, care descrie rolul pe care îl are educaţia,
în general, şi şcoală, în special, în socializarea şi integrarea socială a
elevilor. Este de la sine înţeles că socializarea nu se realizează DOAR prin
şcoală, dar aceasta are o contribuţie majoră în această privinţă. Socializarea
reprezintă un proces prin intermediul căruia individul achiziţionează,
interiorizează şi integrează în structura de personalitate elementele
socio-culturale fundamentale ale mediului (valori, atitudini, experienţe
sociale, conduite, modele) şu forma unor convingeri şi comportamente care îi
permit integrarrea, adaptarea şi participarea socială (Păun, 2005). Şcoala este
implicată fundamental în toate sferele şi nivelurile socializării, stimulând-o,
orientând-o şi accelerând-o.
Ce-a de-a patra funcţie
este funcţia economică, care exprimă rolul pe care îl are învăţământul
în dezvoltarea economică a societăţilor. În trecut, învăţământul era considerat
un serviciu social, care consumă resurse (materiale, financiare şi umane) dar
nu produce nimic semnificativ sub raport economic. Aceasta viziune este din ce
în ce mai mult contestată, atât de către economişti, cât şi de către
specialiştii în educație. Astăzi, cheltuielile pentru educaţie sunt privite mai
mult ca o investiţie, o invstiție în om, care produce o formă particulară de
capital şi anume capitalul cultural sau capitalul uman.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu